EPILEPSÍE, epilepsii, s. f. Boală a sistemului nervos, caracterizată prin crize convulsive intermitente, însoțite de pierderea cunoștinței, de halucinații și de alte tulburări psihice; pedepsie, boala copiilor, ducă-se-pe-pustii. – Din fr. épilepsie, lat. epilepsia. Vezi definitia »

ATELOPODÍE s. f. anomalie în dezvoltarea defectuoasă a picioarelor. (< engl. atelopodia) Vezi definitia »

RELEGÁȚIE s.f. (Liv.) Relegare. [Gen. -iei, var. relegațiune s.f. / < fr. relégation, lat. relegatio]. Vezi definitia »

MICROANGIOPATÍE s. f. stare patologică a vaselor capilare. (< fr. microangiopathie) Vezi definitia »

DISMIMÍE s. f. tulburare a mimicii în raport cu starea afectivă. (< fr. dysmimie) Vezi definitia »