EPISCOPÍE, episcopii, s. f. Teritoriu asupra căruia se extinde autoritatea unui episcop¹; eparhie. ◊ Reședința episcopului; episcopat. – Din ngr. episkopía. Vezi definitia »

ALERGOLOGÍE s. f. Parte a medicinii care se ocupă cu procesele și cu bolile de natură alergică. – Din fr. allergologie. Vezi definitia »

ARMĂȘÍE s. f. (Înv.) Funcția de vel-armaș. ♦ Instituție în fruntea căreia se afla vel-armașul. – Din armaș + suf. -ie. Vezi definitia »

SONERÍE, sonerii, s. f. 1. Dispozitiv de semnalizare sonoră care emite sunete (intermitente) cu ajutorul unui mic clopot atins de un ciocănel special; p. ext. sunet produs de acest dispozitiv. ◊ Sonerie electrică = sonerie în care ciocănelul este acționat de un electromagnet. 2. Buton care, prin apăsare, declanșează funcționarea unei sonerii (1). – Din fr. sonnerie, it. soneria. Vezi definitia »

XEROCÓPIE, xerocopii, s. f. Copie făcută la xerox. – Din fr. xérocopie, it. xerocopia. Vezi definitia »