AUTODISTRÚGERE s.f. Faptul de a se autodistruge. ♦ Proprietate a unor proiectile de a se distruge automat în cazul în care nu și-au atins ținta. [< autodistruge, după fr. autodestruction]. Vezi definitia »

COMPÚNERE s.f. 1. Acțiunea de a compune și rezultatul ei; alcătuire. 2. (Concr.) Bucată literară sau muzicală; compoziție. 3. (Lingv.) Sistem de formare a cuvintelor prin alipirea a două cuvinte care formează un cuvânt nou. 4. Lucrare școlară asupra unei teme. [< compune]. Vezi definitia »

MUNICIPALIZÁRE s.f. Acțiunea de a municipaliza și rezultatul ei. [< municipaliza]. Vezi definitia »

RELIEFÁRE s.f. Acțiunea de a reliefa și rezultatul ei; evidențiere, subliniere, accentuare, relevare. [< reliefa]. Vezi definitia »

CONDAMNÁRE, condamnări, s. f. Faptul de a condamna. 1. Obligație impusă unei persoane, prin judecată, de a da, de a face sau de a nu face ceva. ♦ Aplicare, prin judecată, a unei sancțiuni penale; osândă la care este supus cineva. 2. Dezaprobare severă; blam. – V. condamna. Vezi definitia »