EXECRÁȚIE s. f. oroare, repulsie. ◊ persoană, lucru care inspiră un asemenea sentiment. (< fr. exécration, lat. exsecratio) Vezi definitia »

GRÁȚIE s.f. 1. Gingășie, finețe, eleganță (în atitudini, în mișcări). ♦ (La pl.) Atitudini, cuvinte drăgălașe; drăgălășenii, farmece. ◊ A intra în grațiile cuiva = a obține bunăvoința cuiva. 2. (Rel.) Dar, ajutor supranatural pe care divinitatea l-ar acorda oamenilor pentru a se mântui. 3. Fiecare dintre cele trei zeități feminine care personificau amabilitatea, veselia, bucuria și frumusețea în mitologia greco-latină. // prep. Cu ajutorul, datorită, mulțumită. [Gen. -iei. / < lat. gratia, cf. it. grazia]. Vezi definitia »

EMIGRÁȚIE s. f. 1. emigrare, expatriere. 2. situație, stare a celui emigrat. 3. timpul cât cineva emigrează. 4. totalitatea persoanelor emigrate într-o anumită perioadă din aceeași țară. (< fr. émigration, lat. emigratio) Vezi definitia »

DANTELĂRÍE s. f. 1. mai multe (feluri de) dantele. 2. (fig.) lucru, contur etc. asemănător unei dantele. (< dantelă + -rie) Vezi definitia »

CECOPEXÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală constând în fixarea cecului. [< fr. caecopexie]. Vezi definitia »