ANTONÍM s.n. (Lingv.) Cuvânt cu sensul opus altui cuvânt corelativ. ♦ Joc care cere să se caute un cuvânt opus altuia indicat sau care reiese dintr-o definiție. [Pl. -me. / fr. antonyme, cf. anti – contra, gr. onyma – nume]. Vezi definitia »

PSEUDONÍM s.n. Nume fictiv, fals, pe care îl adoptă mai ales scriitorii, artiștii etc. [< fr. pseudonyme, cf. gr. pseudos – mincinos, onoma – nume]. Vezi definitia »

SINONÍM, -Ă I. adj. (despre cuvinte, afixe etc.) care are același înțeles cu altul. II. s. n. 1. element lingvistic (cuvânt, afix, expresie etc.) echivalent ca înțeles cu altul. 2. joc care cere dezlegătorului să găsească pentru un anumit cuvânt unul sau mai multe cuvinte cu înțeles comun sau foarte apropiat. (< fr. synonyme) Vezi definitia »

ANONÍM, -Ă, anonimi, -e, adj. (Despre persoane) Care nu-și dă pe față numele; al cărui nume rămâne necunoscut; (despre un text) fără nume de autor. ♦ (Substantivat, f.) Scrisoare nesemnată. ♦ Fig. Neștiut, necunoscut. ♦ Societate anonimă = societate reprezentând principala formă de organizare a întreprinderilor capitaliste, alcătuită prin asocierea mai multor acționari. – Fr. anonyme (lat. lit. anonymus). Vezi definitia »

AUTONÍM, -Ă adj. 1. (despre un cuvânt) care se desemnează pe sine și nu obiectul pe care îl denumește. 2. (despre lucrări, opere) publicat sub numele adevărat al autorului. (< fr. autonyme) Vezi definitia »