INDÚCERE, induceri, s. f. Acțiunea de a induce și rezultatul ei. – V. induce. Vezi definitia »

DESCOJÍRE, descojiri, s. f. Acțiunea de a descoji și rezultatul ei. – V. descoji. Vezi definitia »

GONFLÁRE, gonflări, s. f. (Livr.) Umflare. – V. gonfla. Vezi definitia »

MOTROȘÍRE, motroșiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a motroși. – V. motroși. Vezi definitia »

viézure (-ri), s. m. – Bursuc (Meles taxus). – Var. (v)iezur(e), (v)iezură, Trans. (v)iezune, (v)iezine. Origine incertă. Pare legat de sl. jazvrŭ „de arici” (Cihac, II, 455), cf. sb. javazac „viezure”. V este greu de explicat, dar. cf. (v)iroagă, viclean. Der. de la un dacic *viedula (Hasdeu, Col. lui Traian, 1877, 579) sau din alb. vjedhuljë (Tiktin; Rosetti, II, 124; cf. Philippide, II, 741) nu par convingătoare. Alb. este neîndoielnic același cuvînt, dar apare mai sigură der. sa din rom. – Der. vizuină (var. viezuină, ghizuină, iezuină, vizunie, ghizunie, Banat viezurină, viezurime), s. f. (ascunzătoare, adăpost), din sb. jazvina „vizuină de bursuc” (Cihac, II, 455; Conev 39) contaminat cu viezure; vizuini, vb. refl. (Banat, a se refugia în vizuină). Vezi definitia »