MORFONOLOGÍE s.f. Analiză a structurii fonologice a morfemelor. ♦ Disciplină lingvistică având ca obiect studierea folosirii în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. [Gen. -iei. / < fr. morphonologie, cf. gr. morphe – formă, phone – sunet, logos – știință]. Vezi definitia »

INANÍȚIE s.f. Slăbiciune fizică extremă, provocată de o alimentație insuficientă. [Gen. -iei. / cf. fr. inanition, it. inanizione, cf. lat. inanitio]. Vezi definitia »

PARABULÍE, parabulii, s. f. (Med.) Tulburare funcțională la psihopați, manifestată prin scăderea activității voluntare. – Din fr. paraboulie. Vezi definitia »

ABSÓRBȚIE, absorbții, s. f. Fenomen fizic prin care un corp lichid sau solid încorporează din afară o substanță oarecare. ♦ Extragere, aspirare. ♦ Fenomen de micșorare (sau de anulare) a intensității radiației care cade pe un corp. – Fr. absorption (lat. lit. absorptio, -onis). Vezi definitia »

ENANTIOTROPÍE s. f. (Chim.) Proprietate a unor substanțe de a trece în două sisteme de cristalizare diferite, păstrând aceeași stare de agregare, în condiții fizice ce variază adecvat. [Pr.: -ti-o-] – Din fr. énantiotropie, engl. enantiotropy. Vezi definitia »