TIBICÉN s. m. (ant.) cântăreț din fluier, din flaut. (< lat. tibicen) Vezi definitia »

AUTOTRÉN s. n. ansamblu format dintr-un autovehicul cu una sau mai multe remorci; (mil.) convoi de automobile. (< it. autotreno) Vezi definitia »

tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117. Vezi definitia »

LACRIMOGÉN adj. Care provoacă plânsul; care face să curgă lacrimile. ♦ (Fig. ; ironic) Care stârnește plânsul cu mijloace facile. [< fr. lacrymogène, cf. lat. lacrima – lacrimă, gr. gennan – a produce]. Vezi definitia »

DREN s. n. 1. conductă subterană pentru colectarea și evacuarea apei de pe un teren mlăștinos. 2. strat pietros care căptușește spatele unui zid de sprijin, o boltă etc., destinat să colecteze apa de infiltrație. 3. conductă de oțel montată de-a lungul unei nave, pe fund, servind la colectarea apei drenate din santinele acesteia. 4. tub, meșă de tifon prin care se scurge puroiul sau lichidul dintr-o rană. (< fr. drain) Vezi definitia »