Definita cuvantului tren
tren (-nuri), s. n. – Convoi de vagoane de cale ferată legate între ele. – Mr. tren. Fr. train, cf. ngr. τραινος (› mr.), tc., bg. tren. – Der. trenă, s. f. (coadă de rochie), cf. Graur, BL, IV, 117.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu tren
KEROSÉN s.n. Combustibil petrolier, folosit la motoare cu reacție. (din engl. kerosene) [def. MDN] Vezi definitia »
PALEOCÉN, -Ă, paleoceni, -e, s. n., adj. 1. S. n. Prima epocă a paleogenului (1), caracterizată prin apariția unor noi asociații de foraminifere și prin dezvoltarea rapidă a mamiferelor placentare; eocen inferior. 2. Adj. Care aparține paleocenului (1), privitor la paleocen. [Pr.: -le-o-] – Din fr. paléocène. Vezi definitia »
FRIGORIGÉN, -Ă adj. Care poate produce frig. [Cf. frigorigène, cf. lat. frigus – frig, gr. gennan – a naște]. Vezi definitia »
ZAHARIGÉN, -Ă adj. Care se poate transforma în zahăr prin hidratare. [< fr. saccharigène]. Vezi definitia »
XEN- v. xeno-. Vezi definitia »