CONÁȚIE s. f. 1. ansamblu de procese psihice apărute ca o consecință a acțiunii. 2. (fil.) efort. (<fr. conation) Vezi definitia »

OMFALOTRIPSÍE s.f. (Med.) Strivire a cordonului ombilical. [Gen. -iei. / < fr. omphalotripsie, cf. gr. omphalos – ombilic, tripsis – strivire]. Vezi definitia »

INFLAMÁȚIE s.f. Umflare și înroșire a unui organ sau a unui țesut bolnav, care devine dureros la atingere; umflătură. [Gen. -iei, var. inflamațiune s.f. / cf. fr. inflammation, lat. inflammatio]. Vezi definitia »

RECITÁȚIE s.f. Recitare. [Gen. -iei, var. recitațiune s.f. / < fr. récitation]. Vezi definitia »

INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation. Vezi definitia »