Definita cuvantului instrumentație
INSTRUMENTÁȚIE, instrumentații, s. f. 1. Etapă în procesul de creație a unei piese muzicale pentru orchestră, în care autorul repartizează ceea ce revine spre executare fiecărui instrument în parte. 2. Ramură a științei muzicale care se ocupă cu descrierea particularităților instrumentelor. 3. Operație de extragere, cu ajutorul unor dispozitive speciale, a unei unelte sau a unei piese rămase accidental într-un puț de petrol. – Din fr. instrumentation.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu instrumentație
ENOMANÍE s. f. impuls patologic de a bea vin. (< fr. oenomanie) Vezi definitia »
HIPOALGEZÍE s. f. scădere a sensibilității la durere. (< fr. hypoalgésie) Vezi definitia »
MUZICOTERAPÍE s. f. tratament al anumitor boli nervoase cu ajutorul audițiilor muzicale; meloterapie. (< fr. musicothérapie) Vezi definitia »
tálie (-ii), s. f. – 1. Mijloc, brîu. – 2. Statură. Fr. taille, cf. pol. talia, rus. talija (Candrea). Vezi definitia »
SINOLOGÍE s. f. Știință care se ocupă cu studiul istoriei limbii și culturii chineze. – Din fr. sinologie. Vezi definitia »