TAMARÍSCĂ s. f./ tamaríx s. m. arbust cu frunze mărunte și dese, cu flori albe sau roz-violete, care crește pe prundișuri. ◊ cătină. (< germ. Tamariske, lat. tamariscus, tamarix) Vezi definitia »

pișătúră, pișătúri, s.f. (pop.) 1. urinare. 2. ploaie măruntă și deasă de lungă durată; pișorniță, pișoalcă. Vezi definitia »

scutélă, s.f. (înv.) placă chitinoasă de dimensiuni mici; scut chitinos mic. Vezi definitia »

MARMÍTĂ s.f. 1. Vas mare cu două torți, cu care se transportă hrana (mai ales în armată). 2. (Geol.) Scobitură circulară sau ovală săpată în roca dură a unui râu. [< fr. marmite]. Vezi definitia »

MAGNETOTÉCĂ s. f. colecție de benzi magnetice; (p. ext.) mobila în care se păstrează; încăpere specială pentru audierea benzilor magnetice înregistrate. (< fr. magnétothèque) Vezi definitia »