mándulă (mandúle), s. f. – (Trans.) Migdală. Mag. mandola. – Der. mandalac (var. măndălac), s. m. (varietate de migdale, Bunium bulbocastanum), din același cuvînt mag. (Cihac, II, 513) sau din sb. mandala (Tiktin), cu suf. sl. -ak. Vezi definitia »

PRÉJMĂ s. f. v. preajmă. Vezi definitia »

CANABÍNĂ s. f. substanță rășinoasă extrasă din cânepa de India. (< fr. cannabine) Vezi definitia »

GLOSEMÁTICĂ s. f. ramură a lingvisticii structuraliste care aplică în domeniul semanticii teoria pozitivismului logic, considerând limba ca un sistem de relații interne, ca obiect în sine. (< fr. glossématique, engl. glossematics) Vezi definitia »

a avea vocea groasă expr. (prst. – d. femei) a practica felația Vezi definitia »