ICONOGRAFÍE, iconografii, s. f. 1. Disciplină care se ocupă cu studiul operelor realizate în diverse arte plastice; studiu al operelor de acest fel privitoare la un anumit subiect. 2. Totalitatea imaginilor documentare referitoare la o epocă, la o problemă, la o localitate etc. ♦ Colecție de portrete ale oamenilor celebri. – Din fr. iconographie. Vezi definitia »

ESTROPIÁȚIE, estropiații, s. f. Estropiere. [Pr.: -pi-a-] – Din fr. estropiation. Vezi definitia »

MIATROFÍE s.f. Atrofie musculară; amiotrofie. [Gen. -iei. / < fr. myatrophie]. Vezi definitia »

COACERVÁȚIE s.f. Coagulare a unui sol liofil, care devine astfel separabil în două faze lichide cu viscozități diferite. [Pron. co-a-, gen. -iei. / < fr. coacervation, cf. lat. coacervare – a grămădi]. Vezi definitia »

HIPSOCROMÍE s.f. Fenomen de deschidere a culorii ca rezultat al modificării structurii unei substanțe prin introducerea unui substituent în molecula corpului colorat. [Gen. -iei. / < fr. hypsochromie]. Vezi definitia »