MEDICÁȚIE s.f. Tratament (cu medicamente) al unui bolnav. [Gen. -iei, var. medicațiune s.f. / cf. fr. médication, lat. medicatio]. Vezi definitia »

TEMEINICÍE s. f. 1. Însușire a ceea ce este temeinic; soliditate, tărie, trăinicie; statornicie. ◊ Loc. adv. Cu temeinicie = temeinic, serios. 2. Însușire a hotărârii unui organ de jurisdicție de a reflecta realitatea obiectivă a faptelor care concură pentru soluționarea unui litigiu. – Temeinic + suf. -ie. Vezi definitia »

CONCHILIOLOGÍE s. f. Parte a zoologiei care se ocupă cu studiul scoicilor. [Pr.: -li-o-] – Din fr. conchyliologie. Vezi definitia »

SCHIZOGONÍE s.f. (Biol.) Înmulțire pe cale asexuată, prin diviziune multiplă, la protozoare și plante inferioare. [Gen. -iei. / < fr. schizogonie, cf. gr. schizein – a despărți, gonos – generație]. Vezi definitia »

BIPARTÍȚIE s.f. Diviziune în două părți a unei celule, a unui nucleu. [Gen. -iei. / cf. fr. bipartition, lat. bipartitio]. Vezi definitia »