SUBASMÉNT s. n. 1. parte inferioară a unei construcții care formează fundația. 2. bază, fundament; soclu. (< fr. soubassement) Vezi definitia »

SEMITIZÁNT, -Ă s. m. f. semitist. (< fr. sémitisant) Vezi definitia »

CONOSAMÉNT s. n. contract semnat de armator sau de comandantul unei nave comerciale prin care se confirmă primirea mărfii, precum și obligația de a o transporta în condiții bune și a o preda la destinație. (< rus. konosament, germ. Konnossement) Vezi definitia »

REZISTÉNT,-Ă, rezistenți, -te, adj. (Despre lucruri) Care rezistă; durabil, trainic. ♦ (Despre materiale) Care nu-și modifică ușor proprietățile sub acțiunea unui agent fizico-chimic. ♦ (Despre ființe) Care nu se lasă doborât, care suportă bine o boală, o oboseală, o supărare etc.; puternic, tare; dârz, neclintit. – Din fr. résistant, it. resistente. Vezi definitia »

COEXISTÉNT, -Ă adj. care coexistă. (< fr. coexistant) Vezi definitia »