BRIÁNT, -Ă, brianți, -te, adj. (Franțuzism) Strălucitor, sclipitor; strălucit. [Pr.: bri-ant] – Din fr. brillant. Vezi definitia »

TREPIDÁNT, -Ă, trepidanți, -te, adj. Care trepidează; fig. plin de mișcare, de emoție, de tensiune; agitat. – Din fr. trépidant. Vezi definitia »

FLUÉNT, -Ă adj. (Despre stil, vorbire) Curgător. [Pron. flu-ent. / cf. fr. fluent, lat. fluens]. Vezi definitia »

ASFIXIÁNT, -Ă, asfixianți, -te, adj. Care provoacă asfixie; înnăbușitor, sufocant. [Pr.: -xi-ant] – Fr. asphyxiant. Vezi definitia »

TRANSCENDÉNT, -Ă adj. 1. (fil.) care se află dincolo de orice domeniu dat, de lumea materială. ◊ (la Kant) de dincolo de limitele cunoașterii experimentale; inaccesibil cunoașterii bazate pe experiență, care depășește limitele realității. 2. (mat.; despre numere) care nu poate fi rădăcina unui polinom cu coeficienții raționali; (despre ecuații) care nu se poate scrie sub forma unui polinom egalat cu zero. (< fr. transcendant, lat. transcendens) Vezi definitia »