-TÁF elem. tafo-. Vezi definitia »

JAF, jafuri, s. n. 1. Furt săvârșit prin violență; jefuire, jecmăneală. ◊ Loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ◊ (Înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (Fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ◊ Expr. Jaf în ciuperci! se spune pentru a arăta nepăsare față de o pagubă considerată neînsemnată. [Var.: (înv.) jac s. n.] – Din pol. žak. Vezi definitia »

MUZEOGRÁF, -Ă, muzeografi, -e s. m. și f. Specialist în muzeografie. [Pr.: -ze-o-] – Din fr. muséographe. Vezi definitia »

CORONOGRÁF s. n. instrument telescopic pentru cercetarea coroanei solare. (< fr. coronographe) Vezi definitia »

olográf (olográfă), adj. – (Despre testament) Scris de mîna persoanei care lasă moștenirea. Fr. olographe și anterior (sec. XVIII) din mgr. ỏλόγραφος (Gáldi 215). Vezi definitia »