RADIOCASETOFÓN, radiocasetofoane, s. n. Aparat care încorporează un radioreceptor și un casetofon. [Pr.: -di-o-] – Radio² + casetofon. Vezi definitia »

OXIMORÓN s.n. Procedeu stilistic care constă în a uni două cuvinte în aparență contradictorii (de ex. tăcere elocventă) pentru a da expresiei un caracter neașteptat. [Pl. -one. / < fr. oxymoron, cf. oxys – deștept, moros – prost]. Vezi definitia »

DIVIZIÓN s.n. Subunitate de artilerie sau de cavalerie cuprinzând mai multe baterii sau escadroane. ◊ Divizion de nave = unitate în forțele maritime militare, formată din mai multe nave de același tip. [Pron. -zi-on. / cf. fr. division, rus. divizion]. Vezi definitia »

OOGÓN s. n. organ în care se formează celula reproducătoare femelă (oosfera) la talofite (alge și ciuperci); ovogon. (< fr. oogone) Vezi definitia »

TELEFÓN, telefoane, s. n. 1. Telecomunicație în care se realizează convorbiri la distanță prin mijlocirea undelor electromagnetice propagate de-a lungul unor fire; ansamblul instalațiilor necesare pentru acest scop. 2. Aparat prevăzut cu un transmițător și un receptor și care, legat de o instalație telefonică centrală, permite convorbiri la distanță. ♦ Chemare telefonică. ♦ Numărul pe care îl poartă telefonul (2) unui abonat. – Din fr. téléphone. Vezi definitia »