ANATÉMĂ, anateme, s. f. Osândire, ostracizare a cuiva de către biserică, excludere din rândul bisericii; afurisenie. [Acc. și: anátemă] – Din ngr. anáthema. Vezi definitia »

MÍGMĂ, migme, s. f. (Înv.) Amestec de liant, agregat mărunt și apă, asemănător mortarului, în care se pune cărămidă pisată și care este folosit în zidărie. – Din ngr. migma, lat. migma. Vezi definitia »

spárgă s. f. – (Trans.) Funie. Mag. sparga (Candrea; Gáldi, Dict., 159). Vezi definitia »

CHIMÉRĂ s.f. v. himeră. Vezi definitia »

POÉMĂ s. f. v. poem. Vezi definitia »