MEZOCEFALÍE s. f. formă a craniului, intermediară între brahicefalie și dolihocefalie. (< fr. mésocéphalie) Vezi definitia »

POLICITEMÍE s. f. poliglobulie. (< fr. polycythémie) Vezi definitia »

TAUTOLOGÍE s. f. I. 1. (log.) judecată în care subiectul și predicatul sunt exact aceeași noțiune, exprimată sau nu prin același cuvânt. 2. (în logica simbolică) expresie care în cadrul unui sistem formal este adevărată în orice interpretare. II. 1. pleonasm. 2. fenomen sintactic constănd din repetarea unor cuvinte cu același sens, dar cu funcții diferite, marcate de obicei de o intonație deosebită, repetare folosită pentru a sublinia o calitate sau o acțiune. (< fr. tautologie, lat. tautologia) Vezi definitia »

AUDÍȚIE s. f. 1. indentificare a sunetelor cu ajutorul simțului auditiv. 2. audiere de muzică cu un public restrâns. ♦ în primă ~ = (despre executarea unei compoziții muzicale) pentru prima oară în public. 3. recepționare de semnale audio. (< fr. audition, lat. auditio) Vezi definitia »

AERODENTALGÍE s. f. sindrom dureros dentar, la mari înălțimi. (< engl. aerodentalgie) Vezi definitia »