STEREOMÉTRU s.n. 1. Instrument care servește la determinarea volumelor corpurilor solide. 2. Aparat cu ajutorul căruia se construiesc hărțile topografice sau se măsoară elementele spațiale ale obiectelor fotografiate. [< fr. stéréomètre, cf. gr. stereos – solid, metron – măsură]. Vezi definitia »

ORFÉVRU s. m. 1. meșter în lucrări de orfevrărie. 2. (fig.) artist subtil. (< fr. orfèvre) Vezi definitia »

VENTURIMÉTRU s. n. aparat pentru măsurarea, pe baza principiului tubului venturi, a debitului unui curent fluid dintr-o conductă. (< it. venturimetro) Vezi definitia »

BALÚSTRU, baluștri, s. m. 1. Stâlp de balustradă sau de parmaclâc. 2. Compas special, folosit pentru trasarea cercurilor foarte mici. [Var.: balústră s. f.] – Din fr. balustre. Vezi definitia »

SÍSTRU s.n. Instrument muzical al vechilor egipteni, format dintr-o bară curbată prevăzută cu un mâner și câteva lame vibrante, care produceau sunetul prin lovire. [< lat. sistrum, gr. seistron]. Vezi definitia »