NAVÍCULĂ s. f. algă microscopică din grupul diatomeelor, care produce colorația verde a unor stridii. (< fr. navicula) Vezi definitia »

TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica. Vezi definitia »

PÚTINĂ, putini, s. f. Vas de lemn, de obicei de forma unui trunchi de con, făcut din doage legate cu cercuri și folosit mai ales la păstrarea unor brânzeturi, murături etc. ◊ Expr. A spăla (sau a șterge) putina = a fugi pe furiș, a dispărea din fața unui pericol sau a unei situații neplăcute. – Lat. *putina. Vezi definitia »

PLATBÁNDĂ, platbande, s. f. 1. Traversă sau grindă orizontală, formată dintr-o bucată de piatră sau din mai multe bucăți apropiate. 2. Fâșie îngustă de teren, de obicei plantată cu iarbă, cu flori sau cu arbuști, care mărginește despărțiturile unei grădini. 3. (Tehn.) Semifabricat de oțel sub formă de fâșie. – Din fr. plate-bande. Vezi definitia »

PTERIDOFÍTĂ, pteridofite, s. f. (La pl.) Încrengătură de plante superioare cu rădăcină, tulpină și frunze, care se înmulțesc prin spori; (și la sg.) plantă din acesta încrengătură; criptogamă vasculară. – Din fr. ptéridophytes. Vezi definitia »