Definita cuvantului troiță
TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu troiță
CURĂTÚRĂ, curături, s. f. 1. Loc într-o pădure curățat de arbori, de mărăcini etc. pentru a putea fi cultivat; runc. 2. Deal sau povârniș acoperit cu vii. – Cura2 + suf. -ătură. Vezi definitia »
PANDÓRĂ, pandore, s. f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu lăuta, folosit în sec. XVI-XVII. – Din fr. pandore. Vezi definitia »
ȘTÉRGE-MĂ test test sterge-ma Vezi definitia »
profetă, profete s. f. (șc.) profesoară. Vezi definitia »
SÉNĂ s. f. Frunze uscate de siminichie, întrebuințate ca purgativ și ca diuretic. – Din tc. sena. Cf. lat. sene. Vezi definitia »