garoaică, garoaice s. f. (peior.) țigancă. Vezi definitia »

púlă (púle), s. f. – Membru viril. – Mr., megl. pulă. Lat. pulla, f. de la pullus „pui” (Crețu, R. pentru istorie, VI, 83; Candrea-Dens., 1455). Pentru semantism, cf. Arg. din Madrid polla „membru viril”, it. uccello „membru viril”, bg. patka „rață” și „penis”, rus. potka „pasăre” și „penis”, rus. petych „cocoș” și „penis” etc. Der. din lat. pupula (Crețu 360) este fantastică. – Der. din lat. pūbes, prin intermediul unei forme *pūbŭla (Pușcariu 1396; REW 6806; Pascu, I, 147), este improbabilă, cf. Tiktin și Graur, Bl, V, 110. – Der. pulărău, s. m. (desfrînat), pentru al cărui suf. cf. bătălău, fătălău. Este de presupus că it. pollaco „codoș”, portare i polli „a codoși” pornesc de la același cuvînt. Vezi definitia »

ACVATÍNTĂ s.f. 1. Gravură cu apă tare care imită desenul cu tuș. 2. (Poligr.) Procedeu de tipar în semitonuri, în care forma de cupru se pregătește prin gravare manuală și coroziune chimică. [Var. acuatintă s.f. / < it. acqua tinta]. Vezi definitia »

PÓRTĂ adj. vena ~ = venă care colectează sângele de la organele digestive și îl transportă la ficat. (< fr. /veine/ porte) Vezi definitia »

spumuiálă, spumuiéli, s.f. 1. (reg.) spumă. 2. (reg.) cantitate mică de ceva. 3. (reg.) spălare cu multă spumă; albire; spumuit. 4. (fig.; reg.) ceartă, gâlceavă. Vezi definitia »