FUGHÉTĂ s.f. (Muz.) Fugă de proporții mai reduse, cu un caracter mai liber. [< it. fuggetta]. Vezi definitia »

BÁCĂ, bace, s. f. Nume dat fructelor cărnoase, cu pielița subțire și cu miezul zemos, în care se află semințele. Afina este o bacă. – It. bacca (lat. lit. baca). Vezi definitia »

páră s. f. – Flacără, flamă. – Mr. piră. Sl. para „fum, abur” (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 243), cf. bg., sb., cr., pol. para „abur”, cf. și opări. Schimbul semantic, destul de ciudat, nu a fost explicat; dar pare să fie sl., cf. pîrli. De asemeni, este posibilă o încrucișare cu păli „a arde”, cf. ceh. pala „flacără”. Vezi definitia »

LUNTRICÍCĂ, luntricele, s. f. 1. Luntrișoară. 2. Plantă erbacee din familia leguminoaselor, cu frunzele acoperite cu peri, cu tulpina întinsă pe pământ și cu flori galbene-purpurii, violacee sau alburii, dispuse în spice sau capitule (Oxytropis campestris). – Luntre + suf. -icică. Vezi definitia »

CLORÓZĂ s.f. 1. Anemie cauzată de scăderea cantității de hemoglobină din sânge. 2. Îngălbenire (totală sau parțială) a organelor verzi ale plantelor, cauzată de distrugerea clorofilei din celule. [< fr. chlorose, cf. gr. chloros – verde]. Vezi definitia »