COMANDÁNT, comandanți, s. m. Persoană care comandă o unitate militară, un vas, o garnizoană etc. ◊ Comandant suprem = a) funcție de comandant al forțelor armate ale unui stat, îndeplinită fie de ministrul forțelor armate, fie de către șeful statului; persoană care îndeplinește această funcție; b) funcție de comandant al forțelor armate ale unui grup de state aliate, mai ales în timp de război; persoană care îndeplinește această funcție. (Înv.) Comandant al pieței = ofițer care supraveghea desfășurarea activității într-o garnizoană. – Din fr. commandant. Vezi definitia »

SORTIMÉNT s.n. Totalitatea produselor, a materialelor etc. care au aceeași formă și dimensiuni sau sunt de aceeași calitate. [Pl. -te, -turi. / < germ. Sortiment]. Vezi definitia »

NEUTRALIZÁNT, -Ă adj., s.n. (Substanță) care neutralizează; neutralizator. [< fr. neutralisant]. Vezi definitia »

AROMATIZÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță aromată) care se adaugă unui produs pentru a-i da un miros plăcut. (< aromatiza + -ant) Vezi definitia »

DETAȘAMÉNT s. n. 1. grup de militari, de luptători înarmați căruia i se încredințează o anumită misiune. 2. unitate; echipă, grup. ◊ grupare temporară formată dintr-un număr variabil de nave. (< fr. détachement) Vezi definitia »