EVAZIONÍSM s.n. Tendință reacționară în artă, de a cultiva evadarea din realitatea vieții sociale. [Pron. -zi-o-. / cf. fr. évasionnisme]. Vezi definitia »

MARGINALÍSM s. n. (ec.) curent de gândire potrivit căruia valoarea de schimb a unui produs este determinată de ultima unitate disponibilă din acel produs. (< fr. marginalisme) Vezi definitia »

ACOSMÍSM s. n. teorie potrivit căreia lumea fizică nu ar exista ca realitate independentă de Dumnezeu. (< fr. acosmisme) Vezi definitia »

CLASICÍSM s.n. 1. Principiile estetice ale literaturii și artei greco-latine; atitudine estetică fundamentală, caracterizată prin tendința de a observa fenomenele în lumina universalului și de a închega într-un sistem stabil, armonios și proporțional elementele frumosului în conformitate cu anumite norme, tinzând spre un tip ideal, senin și echilibrat al perfecțiunii formelor. ♦ Arta și literatura grecească din sec. V-IV î.e.n., când acestea au atins apogeul, bazându-se pe un ideal de frumusețe armonioasă, echilibrată și senină. 2. Curent literar și artistic apărut în Franța și răspândit apoi în Europa apuseană în sec. XVII-XVIII, care avea ca model de creație operele antichității greco-latine. 3. Ansamblul caracterelor unei opere clasice; perfecțiune, armonie, echilibru, puritate, sobrietate în creație. [Cf. fr. classicisme, it. classicismo]. Vezi definitia »

FORDÍSM s. n. sistem de organizare a muncii și de salarizare care urmărește sporirea maximă a intensității muncii prin divizarea extremă a acesteia pe operații organizate în flux continuu, pe bandă rulantă. (< fr. fordisme) Vezi definitia »