HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »

SOCIOPSIHIATRÍE s. f. domeniu al psihiatriei care studiază acțiunea patogenă a mediului asupra vieții psihice. (< engl. sociopsychiatry) Vezi definitia »

SORÉDIE s.f. (Bot.) Parte a talului unui lichen care se detașează de el și poate reproduce planta. [Gen. -iei. / < fr. sorédie]. Vezi definitia »

MELOMANÍE s.f. Pasiune, preferință deosebită pentru muzică. [Gen. -iei. / < fr. mélomanie, cf. gr. melos – cântec, mania – pasiune]. Vezi definitia »

AMNEZÍE, amnezii, s. f. Pierdere totală sau parțială a memoriei. – Fr. amnésie (< gr.). Vezi definitia »