MEZOCEFALÍE s. f. formă a craniului, intermediară între brahicefalie și dolihocefalie. (< fr. mésocéphalie) Vezi definitia »

EPILEPSIE s.f. Sindrom de diverse etiologii determinat de descărcări neuronale exclusive cu caracter paroxistic, tranzitor, intermitent și iterativ, deci manifestat prin crize bruște cu tulburarea intermitentă a unor funcții cerebrale (de obicei motorii, senzoriale, vegetative sau psihice) și cel mai adesea însoțite de alterarea conștiinței. [L. Popoviciu și C. Arseni] Vezi definitia »

FOLIÁȚIE s. f. 1. mod de așezare a frunzelor în mugur. 2. proprietate a unor roci de a se desface ușor de pe anumite suprafețe paralele. (< fr. foliation) Vezi definitia »

OSTEOTOMÍE s.f. (Med.) Rezecție a unui os în scop terapeutic. [Gen. -iei. / < fr. ostéotomie, cf. gr. osteon – os, tome – tăiere]. Vezi definitia »

ZOONOMÍE s.f. Totalitatea legilor după care se desfășoară viața animală. [Gen. -iei. / < fr. zoonomie, cf. gr. zoon – animal, nomos – lege]. Vezi definitia »