INVOCÁ vb. I. tr. 1. A chema în ajutor (mai ales o divinitate). 2. A cita ceva, a se referi la ceva ce este în favoarea sa. [P.i. invóc, 3,6 -că. / < fr. invoquer, it., lat. invocare]. Vezi definitia »

ABÁCA s.f. Cânepă de Manilla. [< fr., sp. abaca < cuv. filipinez]. Vezi definitia »

fărâmicá vb. I (înv.) a fărâmița. Vezi definitia »

ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca. Vezi definitia »

hârlăuánca s.f. (reg.) dans țărănesc jucat de cîte doi flăcăi și două fete. Vezi definitia »