RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. Vezi definitia »

OFENSÍV, -Ă adj. Care atacă; care servește pentru a ataca. [< fr. offensif, germ. offensiv]. Vezi definitia »

ULTIMATÍV, -Ă, ultimativi, -e, adj. Cu caracter de ultimatum, care conține un ultimatum. – Din fr. ultimatif. Vezi definitia »

reflectív, reflectívă, reflectívi, reflectíve, adj. (înv.) meditativ, reflexiv. Vezi definitia »

ESTÍV, -Ă, estivi, -e, adj. Estival. – Din fr. estive. Vezi definitia »