ALOGAMÍE s. f. (biol.) încrucișare între indivizi genetic deosebiți. ◊ polenizare încrucișată cu polen de la alte plante aparținând aceleiași specii; xenogamie. (< fr. allogamie) Vezi definitia »

LIBÁȚIE s. f. (ant.) act ritual constând în vărsarea unei cupe cu vin, lapte etc. în cinstea zeilor, după ce cineva și-a muiat buzele în ea; (p. ext.) închinare de pahar la o petrecere. (< fr. libation, lat. libatio) Vezi definitia »

MIOPATÍE s.f. Nume generic dat bolilor mușchilor. ♦ Afecțiune (nervoasă) care duce la atrofierea mușchilor. [Gen. -iei. / < fr. myopathie, cf. gr. mys – mușchi, pathos – suferință]. Vezi definitia »

ACONDROPLAZÍE s.f. (Med.) Boală congenitală caracterizată prin oprirea în dezvoltare a oaselor membrelor în timp ce restul corpului se dezvoltă normal. [Gen. -iei. / < fr. achondroplasie, cf. gr. a – fără, chondros – cartilaj, plassein – a forma]. Vezi definitia »

RÁȚIE s.f. 1. Cantitate de hrană, de apă etc. fixată pe un timp determinat potrivit anumitor norme; porție. 2. (Mat.) Diferența, respectiv câtul constant dintre doi termeni consecutivi ai unei progresii aritmetice, respectiv geometrice. [Gen. -iei, var. rațiune (3) [în DN] s.f. / < fr. ration, it. razione, cf. lat. ratio]. Vezi definitia »