REVENÍRE, reveniri, s. f. Acțiunea de a reveni² și rezultatul ei, întoarcere. – V. reveni. Vezi definitia »

AUTOCUNOÁȘTERE, autocunoașteri, s. f. Acțiunea de a se autocunoaște.[Pr.: a-u-] – V. autocunoaște. Vezi definitia »

VIGNETÁRE s. f. (fot.) repartizare inegală a luminii pe suprafața negativului. (după germ. Vignettierung, fr. vignettage) Vezi definitia »

SACRALIZÁRE s. f. (med.) tendință de asimilare a ultimei vertebre la prima vertebră din regiunea sacrală. (după fr. sacralisation) Vezi definitia »

ACUMULÁRE s. f. 1. acțiunea de a (se) acumula. 2. proces economic complex constând în formarea și utilizarea unei părți din venitul societății pentru asigurarea reproducției lărgite. ♦ ~ a capitalului = transformarea plusvalorii în capital; fond de ~ = parte a unui venit pentru acumulare; rata ~ării = raportul dintre fondul de acumulare și venitul pe baza căruia se formează. 3. (geol.) proces de depunere a materialului transportat de agenții geomorfologici. (< acumula) Vezi definitia »