CELULOÍD s. n. Materie solidă, incoloră, uneori transparentă, lucioasă, flexibilă și plastică, ușor inflamabilă, obținută din nitroceluloză și camfor, folosită la fabricarea filmelor fotografice, a lacurilor și a unor obiecte uzuale. – Din fr. celluloïd. Vezi definitia »

HIDROCLORÍD s. n. Complex chimic compus dintr-o bază organică (un alcaloid) în combinație cu acid clorhidric (HCl). [Sin.: clorhidrat] (din pref. hidro- + germ. Chlorid = clorură [din clor + suf. -id]) [MW] Vezi definitia »

caid, caizi s. m. șef de bandă. Vezi definitia »

GERMICÍD, -Ă adj., s.n. (Substanță) care distruge germenii patogeni. [< fr. germicide, cf. lat. germen – germen, caedere – a omorî]. Vezi definitia »

DIOPSÍD s. m. silicat natural de calciu și magneziu. (< fr. diopside) Vezi definitia »