KÁMĂ s.f. Formă de relief izolată în partea superioară a unei delte, cu aspect neted, care ia naștere datorită sedimentării fluviatile sau lacustre a materialului detritic între o masă de gheață stagnantă și versanții văii. (din engl. kame < scoț. kame = pieptene < engl. med. (de N) camb = pieptene < engl. veche) Vezi definitia »

FACÓNDĂ s. f. (Franțuzism) Ușurință de a vorbi; elocință. – Din fr. faconde. Cf. lat. facundia. Vezi definitia »

rấjnică s.f. (reg.) plantă de pădure cu flori mici albe. Vezi definitia »

tágmă (-me), s. f. – Clasă, corporație, breaslă, categorie. – Mr. tagmă. Ngr. τάγμα „ordine”, gr. modern „promisiune” (Tiktin; Gáldi 258). Sec. XIX. Vezi definitia »

DEZANAMORFÓZĂ s. f. (Cin.) Operație prin care se restabilesc proporțiile normale ale imaginilor proiectate pe ecran. – Din fr. désanamorphose. Vezi definitia »