INFANTÉRIE s. f. Una dintre armele de bază, caracterizată prin faptul că duce lupta pe jos; pedestrime. ◊ Infanterie moto = infanterie dotată cu auto vehicule pentru transportul personalului și al utilajului tehnic de luptă în timpul deplasărilor. Infanterie marină = parte din forțele maritime care luptă pe uscat în sprijinul unităților de marină. – Din rus. infanteriia, fr. infanterie. Vezi definitia »

CACOLOGÍE s.f. Construcție, locuțiune defectuoasă. [Gen. -iei. / < fr. cacologie, cf. gr. kakos – rău, logos – cuvânt]. Vezi definitia »

NEUROMIELOPATÍE s. f. boală a măduvei spinării. (< engl. neuromyelopathia) Vezi definitia »

MACROBRAHÍE s. f. dezvoltare excesivă a brațelor. (< fr. macrobrachie) Vezi definitia »

TROMBOPENÍE s. f. trombocitopenie. (< fr. thrombopénie) Vezi definitia »