MUCÍNĂ s. f. substanță transparentă, hialină, semifluidă, din țesuturile mucoase. (< fr. mucine) Vezi definitia »

ONOMÁSTICĂ s.f. 1. Disciplină care studiază numele proprii. 2. Totalitatea numelor proprii dintr-o limbă; onomatologie. [Gen. -iei. / < fr. onomastique]. Vezi definitia »

PALATOGRÁMĂ, palatograme, s. f. (Fon.) Reprezentare grafică a suprafeței palatului¹ atinse de limbă în timpul emiterii unui sunet. – Din fr. palatogramme. Vezi definitia »

MÉTRICĂ, metrice, s. f. (Înv. și reg.) Registru, condică (de stare civilă); certificat de naștere. [Var.: mítrică s. f.] – Din pol. metryka. Vezi definitia »

DÉLTĂ s.f. Porțiune de pământ de formă triunghiulară, cuprinsă între brațele unui fluviu și rezultată din depunerile de mâl și de nisip la vărsarea acestuia în mare. [< fr., it. delta, cf. delta (Δ, δ) – literă a alfabetului grecesc]. Vezi definitia »