JURISDÍCȚIE s. f. 1. competență a unui judecător, a unei instanțe de a judeca; (p. ext.) teritoriul unde se exercită. 2. totalitatea instanțelor de judecată având competența de a soluționa cauzele de aceeași categorie. ♦ organ de ~ = organ de stat care îndeplinește funcții judecătorești. (< fr. jurisdiction, lat. iurisdictio) Vezi definitia »

CIRCUMSCRÍPȚIE, circumscripții, s. f. Subdiviziune a unei unități teritorial-administrative, organizată în vederea desfășurării în bune condiții a unei activități (financiare, sanitare, de alegeri etc.) în cadrul statului; instituție, serviciu etc. care asigură desfășurarea acestei activități; circă. – Din lat. circumscriptio, fr. circonscription. Vezi definitia »

MONOSEMÍE s. f. (Lingv.) Monosemantism. – Din fr. monosémie. Vezi definitia »

abdominalgíe s. f. durere abdominală. (< fr. abdominalgie) Vezi definitia »

CEFALOGRAFÍE s. f. 1. Descriere anatomică a capului. 2. Înregistrarea grafică a formei și a dimensiunilor capului. – Din fr. céphalographie. Vezi definitia »