SPĂLĂTÓR, (I) spălătoare, s. n. (II) spălători, s. m. I. S. n. 1. Obiect sau instalație sanitară care servește la spălatul oamenilor. ♦ Chiuvetă specială în care se spală vasele de bucătărie. 2. Bucată de pânză, de sârmă etc. cu ajutorul căreia se freacă și se spală vasele. 3. Instalație specială, în anumite întreprinderi, unde se spală materiile prime sau semifabricate. II. S. m. Muncitor dintr-o întreprindere care se ocupă cu spălatul anumitor materiale. – Spăla + suf. -ător. Vezi definitia »

DEBARASÓR, -OÁRE s. m. f. cel care lucrează la debarasarea unui spațiu. (< fr. débarrasseur) Vezi definitia »

ATERIZÓR s. n. tren de aterizare. (< fr. atterrisseur) Vezi definitia »

ROGATÓR s. m. persoană care redactează un act, un document. (< lat. rogator) Vezi definitia »

MICROPÓR s.m. Por care nu poate fi văzut cu ochiul liber. [Cf. fr. micropore]. Vezi definitia »