SINDRÓM s.n. Totalitatea simptoamelor care caracterizează o anumită afecțiune. [Pl. -oame, -omuri. / < fr., gr. syndrome – concurs < syn – cu, dromos – cursă]. Vezi definitia »

ANTIATÓM s. m. atom ipotetic, din antinucleu, cu electroni pozitivi. (< fr. antiatome) Vezi definitia »

STEATÓM s.n. (Med.) Lipom. [Pl. -oame. / < fr. stéatome]. Vezi definitia »

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826. Vezi definitia »

HISTOTÓM s.n. (Biol.) Instrument folosit pentru disecția țesuturilor. [< fr. histotome, cf. gr. histos – țesut, tome – tăiere]. Vezi definitia »