ATRIBÚȚIE, atribuții, s. f. Sferă de autoritate, de competență, de activitate; însărcinare, muncă dată spre îndeplinire. [Var.: atribuțiúne s. f.] – Fr. attribution (lat. lit. attributio, -onis). Vezi definitia »

FOTOCÓPIE, fotocopii, s. f. Copie fotografică (pozitiv, mai rar negativ) a unui document, text, a unei fotografii, fotograme etc. – Din fr. photocopie. Vezi definitia »

SOMATOLOGÍE s.f. Știință care se ocupă cu studiul părților corpului omenesc viu. [Gen. -iei. / < fr. somatologie, cf. gr. soma – corp, logos – studiu]. Vezi definitia »

ROENTGENTERAPÍE s.f. Terapie cu raze roentgen; radioterapie. [Gen. -iei. / cf. fr. röntgenthérapie, germ. Röntgentherapie]. Vezi definitia »

HERNÍE, hernii, s. f. 1. Umflătură formată prin ieșirea totală sau parțială a unui organ din cavitatea sa naturală printr-un orificiu natural sau artificial; spec. ieșire a intestinului subțire din peritoneu; vătămătură, surpătură, boșorogeală. ◊ Hernie de disc = ieșire a nucleului cartilaginos din discul intervertebral. 2. (Bot.; în sintagma) Hernia verzei = boală a verzei provocată de o ciupercă și manifestată prin apariția pe rădăcina plantei atacate a unor tumori galbene, apoi brune. – Din fr. hernie, lat. hernia. Vezi definitia »