ÎNDATORÍNȚĂ, îndatorințe, s. f. (Rar) Îndatorire. – Îndatori + suf. -ință. Vezi definitia »

CIANHIDRÍNĂ s.f. Compus organic care conține în moleculă un hidroxil și un nitril, servind la obținerea aminoacizilor și a unor materiale plastice. [Pron. ci-an-. / < fr. cyanhydrine]. Vezi definitia »

EPENTÉZĂ s.f. Introducere a unei consoane între două sunete greu de pronunțat. [Cf. fr. épenthèse, gr. epenthesis]. Vezi definitia »

XEROFÍTĂ adj., s. f. (plantă) xerofilă. (< fr. xérophyte) Vezi definitia »

PREGNÁNȚĂ s. f. Însușirea de a fi pregnant. – Din germ. Prägnanz, fr. prégnance. Cf. it. pregnanza. Vezi definitia »