VRĂCÍȚĂ, vrăcițe, s. f. (Înv. și arh.) Doftoroaie, vrăjitoare. – Vraci + suf. -iță. Vezi definitia »

PERÚCĂ s.f. Coafură din păr fals, folosită în special de actori în teatru. [< fr. perruque, cf. it. parrucca]. Vezi definitia »

CÓPULĂ s.f. Cuvânt de legătură; verb copulativ. ♦ (Log.) Cuvânt care leagă subiectul de predicat. [Cf. fr. copule, lat. copula – legătură]. Vezi definitia »

flácără (-ắcări), s. f. Parte luminoasă care se înalță ca o limbă de foc dintr-un corp aprins, pară, văpaie. – Lat. facŭla, cu l expresiv, care însoțește adesea un f inițial, cf. flămând, și it. fiaccola < facula (Battisti, II, 1629), it. fieno < *flenum < fenum, it. fiòcina < lat. fuscina. Etimonul a fost general acceptat (Meyer 107; Pușcariu 620; REW 3137; Philippide, II, 659; Pascu, II, 85; DAR), dar se explică de obicei alterarea sa prin intermediul unei contaminări cu flamma sau cu *flacca. – Der. flăcărá, vb. (a arde, a scoate flăcări); flăcăríe, s. f. (vîlvătaie); flăcărós, adj. (rar, care scoate flăcări); înflăcărá, vb. (a aprinde, a arde, a înfierbânta). – [3415] Vezi definitia »

MINEÓLĂ, mineole, s.f. Fruct citric, obținut de la un hibrid dintre grepfrut (Citrus paradisi) și tangerină sau mandarină (Citrus reticulata), de culoare rosie, dulce și suculent; se comercializează ca minneolas; sin. tangelo. Vezi definitia »