ORIZÓNT, orizonturi, s. n. 1. Linie care reprezintă intersecția aparentă a suprafeței Pământului cu bolta cerească; parte a cerului sau a Pământului pe care o mărginește această linie; limită până la care ajunge vederea noastră; zare. ◊ Orizont adevărat = cercul de intersecție a sferei cerești cu un plan perpendicular pe verticala locului și care trece prin centrul Pământului. ♦ Fig. Întindere, sferă a cunoștințelor, a unei activități intelectuale; perspectivă; capacitate, putere de înțelegere, de orientare; nivel intelectual. ◊ Loc. adj. Fără orizont = cu vederi înguste, cu concepții înapoiate. 2. (Geol.) Strat distinct din formația unui sol, care prezintă caracteristicile condițiilor climatologice în care s-a format acel sol. ♦ Strat sau ansamblu de straturi de aceeași origine, de aceeași vârstă, de aceeași rocă și având aceeași poziție geometrică în cuprinsul unui etaj. ♦ Totalitatea lucrărilor de exploatare dintr-o mină, situate în același plan orizontal. 3. (În artele plastice și în teatru) Fundal. [Var.: (înv.) orizón, orizónte s. n.] – Din lat. horizon, -ntis, ngr. orízon, germ. Horizont, it. orizzonte, fr. horizon. Vezi definitia »

RECLAMÁNT, -Ă s.m. și f. Cel care reclamă în fața justiției (recunoașterea unui drept). [< fr. réclamant]. Vezi definitia »

AGÉNT, agenți, s. m. 1. Reprezentant (oficial) al unei instituții, al unei organizații etc., care îndeplinește anumite însărcinări. 2. Factor activ, eficient, care provoacă diferite fenomene fizice, chimice etc. Agenți atmosferici. 3. (În expr.) Nume de agent = substantiv sau adjectiv care indică pe autorul acțiunii unui verb. [Var.: (înv.) aghént s. m.] – Fr. agent (lat. lit. agens, -ntis). Vezi definitia »

MIROBOLÁNT, -Ă adj. (Fam.) Minunat, fantasmagoric, ireal, fantastic. [< fr. mirobolant]. Vezi definitia »

OLIGÁNT, -Ă, oliganți, -te, adj. (Bot.; despre plante) Care are puține flori. – Din fr. oliganthe. Vezi definitia »