șaică, șaici s. f. amantă. Vezi definitia »

șágă (șégi), s. f. – Glumă, poznă. Sl. šega, šuga (Cihac, II, 384; Byhan 334; Tiktin; Iordan, Dift., 73; Ivănescu, BF, VI, 104), cf. bg., sb. šega, šag, alb. šakë. – Der. șagaci,adj. (glumeț); șăgalnic, adj. (hazliu), var. șegalnic; șeganie, s. f. (înv., glumă); șegui (var. șugui), vb. (a glumi), din sl. šegovati, šegują. Vezi definitia »

VEZÍCĂ s. f. 1. (anat.) organ cavitar care colectează temporar unele produse de excreție sau secreție; bășică. ♦ ~ biliară = rezervor temporar al bilei în fosa colecistului de pe fața inferioară a ficatului; colecist; ~ ombilicală = sac vitelin. 2. (biol.) ~ înotătoare = organ plin cu gaze, caracteristic peștilor osoși, care determină ridicarea și coborârea peștelui în apă. (< lat. vesica) Vezi definitia »

ATENÁNSĂ s. f. anexă a unei case, clădiri etc.; dependință. (< fr. attenance, it. attenanza) Vezi definitia »

PLASMOCHÍNĂ, plasmochine, s. f. Substanță medicamentoasă de sinteză, utilizată în tratamentul malariei. – Din fr. plasmochine. Vezi definitia »