tróinic², tróinică, tróinici, tróinice, adj. (reg.) zăpăcit, aiurit. Vezi definitia »

MUSÓNIC, -Ă, musonici, -ce, adj. Referitor la muson, al musonilor; legat de muson. – Muson + suf. -ic. Vezi definitia »

FIBRINOLÍTIC, -Ă adj., s. n. (medicament) capabil să producă fibrinoliză. (< fr. fibrinolitique) Vezi definitia »

ÚNIC, -Ă, unici, -ce, adj. 1. Care este unul singur, numai unul în genul, de felul său. 2. Care nu poate fi asemănat cu nimic (datorită însușirilor sale excepționale); excepțional, incomparabil. [Acc. și: uníc] – Din lat. unicus, fr. unique. Vezi definitia »

EPOPÉIC, -Ă, epopeici, -ce, adj. Referitor la epopee, care are caracter de epopee. [Pr.: -pe-ic] – Din it. epopeico. Vezi definitia »