TÁCTIC, -Ă, tactici, -ce s. f., adj. I. S. f. 1. Parte componentă a artei militare care se ocupă de studiul, organizarea, pregătirea și ducerea luptei pentru a îndeplini cu maximum de eficacitate scopurile fixate. 2. Știința de a determina, pentru o perioadă relativ scurtă, linia de conduită a unei mișcări sociale sau a unui partid politic, în funcție de împrejurările social-politice din acea perioadă și pentru realizarea unui obiectiv fundamental. ♦ P. gener. Totalitatea mijloacelor întrebuințate pentru a izbuti într-o acțiune. II. Adj. Care ține de tactică (I), privitor la tactică; conform cu o anumită tactică. – Din fr. tactique. Vezi definitia »

ENDOSMÓTIC, -Ă adj. Referitor la endosmoză. [< fr. endosmotique]. Vezi definitia »

zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice Vezi definitia »

COMÓRNIC, comornice, s. n. (Înv.) Celar la stână. – Din pol. komornik. Vezi definitia »

serédnic s.n. (reg.) tabla de la mijlocul plantei; mijlocar. Vezi definitia »