DISTRÚS, -Ă, distruși, -se, adj. Nimicit, dărâmat, ruinat. ♦ Fig. (Despre oameni) Ruinat din punct de vedere material, fizic sau moral. – V. distruge. Vezi definitia »

INTERPÚS, -Ă, interpuși, -se, s. m. și f. (Rar) Persoană care intervine, ca mijlocitor, între alte două persoane (spre a le face să ajungă la o înțelegere, spre a le ușura o tranzacție etc.); mijlocitor. – V. interpune. Vezi definitia »

HIPOTALÁMUS s.n. (Anat.) Regiune a creierului, corespunzând părții inferioare a diencefalului. [< fr. hypothalamus, cf. gr. hypo – sub, thalamos – camera dinăuntru]. Vezi definitia »

BIOTÓNUS s. n. raportul dintre asimilație și dezasimilație în organism. (< lat., fr. biotonus) Vezi definitia »

ILÉUS s. n. ocluzie intestinală provocată printr-o răsucire a intestinului; volvulus. (< fr. iléus) Vezi definitia »