SOCRATÍSM s. n. orientare a gândirii filozofice spre subiect, spre om, spre problemele gnoseologice și morale, proprie lui Socrate, care considera că adevărul poate fi descoperit prin reflecție filozofică și prin maieutică. (< Socrate + -ism) Vezi definitia »

HASIDÍSM s. n. 1. curent religios din sec. II. a. Chr. care se opunea înlocurii monoteismului mozaic printr-un cult elenistic politeist. 2. sectă mistică mozaică, întemeiată în Polonia în sec. XVIII. (< fr. hassidisme) Vezi definitia »

GALICANÍSM s. n. tendință a bisericii catolice franceze, care apăra libertatea și independența ei organizatorică față de Vatican. (< fr. gallicanisme) Vezi definitia »

PARAȘUTÍSM s.n. Tehnica și sportul lansării cu parașuta. [< fr. parachutisme]. Vezi definitia »

FIDEÍSM s. n. Concepție care dă prioritate credinței religioase față de știință ori le pune pe același plan. – Din fr. fidéisme. Vezi definitia »